La sfârşitul secolului al XIX-lea, Comuna Vâlcelele făcea parte din plasa Gradiştea a judeţului Râmnicu Sărat şi era formată in catunele Vâlcelele şi Erculeşti, cu o populaţie de 1364 de locuitori. În comună funcţionau o biserică zidită de locuitori în 1856 şi o şcoală mixtă. În 1925, comuna se regăsea în plasa Boldu a aceluiaşi judeţ şi avea, in aceleaşi două sate, 1815 locuitori. În 1950, comuna a fost inclusă în raionul Făurei din regiunea Galaţi, din care a făcut parte până in 1968, când a fost transferată la judeţul Buzău, ca o comună formată dintr- un singur sat. În anul 1854 a fost construita Biserica din Comuna Vâlcelele iar biblioteca rurala din comuna a fost infiintata intre anii 1850-1919 de Ion Aristotel fondatorul primei biblioteci rurale din Romania. De mentionat este faptul ca, arhiva Primariei Vâlcelele a suferit ceva transformari. În anul 1998 arhiva Primariei Vâlcelele a fost transferata catre Primaria Balta Alba, iar dupa revolutie a fost adusa inapoi la Primaria Vâlcelele. Din relatarile oamenilor din comuna, pe drumul dintre Primaria Balta Alba si Vâlcelele se pare ca au fost pierdute documente, iar in anul 2003 a fost un incendiu devastator la Primaria Vâlcelele, unde au ars si distrus 98% din arhiva primariei Vâlcelele.